Ati simtit vreodata ca parca nu apartineti unui anumit loc? Ca trebuia sa va nasteti in alta tara, in alte vremuri? Nu vorbesc despre oameni, caci daca ar fi vreodata sa plec, nu as face-o pentru totdeauna, caci ei ma leaga de tara aceasta unde, uneori, nu ma simt ca acasa. Dar v-ati gandit vreodata ca de fapt menirea va era alta, ca limba pe care o vorbiti e mai putin melodioasa decat alta, ca locurile unde v-ati trait copilaria parca nu au reusit sa va lege un lant invizibil?
Cunosc oameni care daca pleaca din Romania parca sunt privati de libertate, parca sunt luati de langa fantana vietii… Eu, in schimb, m-am indragostit de o tara si de o limba cu multi ani inainte sa ajung acolo. Am inceput sa iubesc Franta de cand am auzit primul cuvand: “crayon”. Mi-ar fi placut sa traiesc acolo pe vremea costumelor de baie ceva mai decente, a muzicii ravisante, a acordeonului parizian, a, a, nici nu mai stiu a ce avand in vedere multitudinea de lucruri care ma atrag si imi plac acolo. Nu prea m-am atasat de oamenii de acolo, de fapt mai deloc, dar limba, frumusetile arhitecturale si muntii semeti si curati, linistea si calmul de acolo mi-au indus o stare de beatitudine pe care nu cred ca am experimentat-o de prea multe ori in Romania.

Unii imi spun ca a fost asa deoarece am avut cu cine petrece timpul. Nimic mai gresit, cele doua trairi nu se compara. Desigur, pentru o perioada indelungata e bine sa ai cu cine socializa insa am calatorit si singura si nu mi s-a parut deloc straniu, deloc ciudat, deloc neplacut. Am stat si m-am zbatut in mine in fata unei catedrale, am lacrimat in fata frumusetii muzicii din ea, a peisajelor de nedescris. Mi-e dor sa stau pe iarba in parc, alaturi de o bagheta proaspata, de un brie de calitate si un vin rosu fie el si mediocru si sa privesc lumina printre frunze, sa nu-mi fie frica de cainii vagabonzi, de a merge pe strada la ore tarzii, de a lua un mic dejun tipic frantuzesc pe terasa unei cafenele mici si simpatice fara sa se uite cei din jur ciudat la mine cand il intreb de croissant cu unt sau de pain-au-raisin si un cafe-au-lait (veritabile). Melanie, daca citesti aceste randuri, sa stii ca atunci cand voi avea ocazia, iti voi face o vizita.
Voi de ce locuri v-ati ingragostit iremediabil?

Categories: Uncategorized